sâmbătă, 29 august 2009

La Hala

V-ati frustrat vreodata din cauza secretarelor, functionarilor publici, notarilor, actelor si in general din cauza birocratiei romanesti? Cred ca nu exista persoana care sa nu fi injurat macar o data institutiile romanesti atunci cand a avut nevoie ca tiparnita statului sa-i fabrice ceva acte.

La inceputul asta de saptamna, eu unul m-am gandit cu nostalgie la cozile si la fetele acre ale doamnelor de la ghiseu. Chiar suntem norocosi. Cand mai aveti data viitoare de-a face cu o doamna trecuta de 45 de ani, plinuta, tunsa scurt si cu un nelipsit permanent in paru-i ars, sa-i multumiti ca exista. Chiar daca privirea ei plina de greata si blazare va va ingheta zambetul pe buze.

Credeti-ma pe cuvant, acasa e raiul functionaresc fata de ce trebuie sa infrunti in India.

Pentru ca stam mai mult de 6 luni pe meleagurile pe unde vaca-i sfanta, trebuie sa ne inregistram la "the office for foreigners". O sa trec peste frustrarile si nervii direct conectati la nesimtirea LC-ului din Chandigarh pentru ca nu asta e rostul postului.

Dupa ce am descoperit ca primul oficiu de "aliens" - vorba legislatiei romanesti - la care am fost, n-a fost ala bun, ne-am indreptat a doua zi cu ricsa spre phase I. In partea asta a orasului ar fi trebuit sa fie locul in care sa ne inregistram. Habar n-aveam noi unde in Phase 1, pentru ca binenteles am plecat singuri, baietii responsabili de noi din @ fiind mai greu de convins sa vina cu noi decat o baba evlavioasa sa intre intr-un sex-shop.

Prima oara in India cand avem noroc porcesc: nenea cu ricsa ne lasa din propria initiativa fix in fata comisariatului de politie din Phase 1. Cum biroul precedent ( ala la care ne-am dus degeaba mai devreme) era tot in sediul politiei, ne-am zis ca am nimerit bine. Si am inceput sa intrebam. Primul ghiseu iesit in cale: luati-o la drapta, la intrarea 9; la intrarea 9: duceti-va inapoi, luati-o la stanga, a doua usa; a doua usa: hai ca va duc eu unde trebuie. Evident ca nu ne- dus unde aveam nevoie. Dupa incercari repetate si nereusite, am tras concluzia ca ar trebui sa sunam pe cineva din @ sa vina sa ne descurce. L-am sunat pe cel care era responsabil de noi, Amarpreet, am avut din nou noroc ca era liber, si ne-am pus pe asteptat.

Cat am stat pe banca in fata comisariatului, am putut sa admir "Kalasnikoavele" baietilor care pazeau institutia. Astia nu pot sa faca paza fara sa aiba niste puscoace mai mari ca ei atarnate de gat. La un moment dat, soldatul care pazea cea mai apropiata usa s-a asezat langa noi pe banca, cu pusca pe genunchi si cu teava indreptata fix spre noi. Ne gandeam deja cum o sa aratam noi in scaun cu rotile daca i se descarca astuia arma din greseala.

A venit si Amarpreet intr-un tarziu. Si ne-am apucat (mai mult el) sa intrebam unde este ghiseul pe care il cautam deja de mai bine de 1 ora. Cred ca functionarii de acolo au vrut mai intai sa ne faca un tur al institutiei pentru ca ne-au plimbat in stanga, in dreapta, pe scari, pe sub scari, in birouri, pe la ghisee, de ne-a venit rau. Intr-un final am nimerit ghiseul bun. Bine-nteles, era super simplu sa ajungi la el de unde ne aflam la inceputul cautarilor si scria mare cat capul meu pe el "foreign registration".

A intrat AmarPreet pe dupa ghiseu si incepe o lunga povestire cu functionarul. Dupa 5 minute scoate capul si ne cere un pix. Ii dam pixul, si dupa inca 10 minute iese de la nenea politistu' cu o ditamai lista de documente trebuincioase pentru inregistrare.

Si acu' ce facem, intrebam noi. Pai mergem sa facem documentele. Logic, nu? Mai ilogic a fost locul in care ne-am dus sa fabricam actele.

Voi va duceti la piata/hala ca sa cumparati legume/fructe. Corect? E, noi ne-am dus la hala ca sa facem acte. Imaginati-va o piata de legume. O platforma de ciment, de, sa zicem, 200*300 de metrii, cu piloni de fier din loc in loc care sustin un acoperis de tabla groasa. Intrarea se face pe oriunde, pentru ca nu exista pereti laterali. Acum populati spatiul cu tarabe. Pe tarabe nu sunt chestii de mancat. In schimb se pot vedea masini de scris, in mod sigur mai batrane decat mine, hartii de toate felurile si marimile, masini de copiat acte (tehnica moderna) si la capitolul "state of the art facilities", 2-3 calculatoare.

Lume in piata asta notariala ca la pomenile electorale din preajma alegerilor. Si incepe distractia.

Pasul 1: Stai la coada 45 de minute pentru 3 foi verzi si 3 timbre fiscale/foaie.

Pasul 2: Fa copii dupa pasapoarte si viza. Cate 3 copii. Aici n-am stat la coada.

Pasul 3: Pauza. S-a facut 12 30. Si notaru-i si el om. Tre' sa faca pauza de masa. 1 ora jumate'. Ca sa ii priiasca.Asa ca ne-am conformat si am fost si noi sa mancam. Papa bun si mult. Vegetarian.

Pasul 4: 4 poze tip pasaport. Au un sistem superb baietii astia la poze. Te duci la nenea fotografu', stai pe bancuta, admiri minunatele fotografii tip boliwood din jurul tau, si dupa 2 minute intrii la facut poza. Stai din nou pe scaunel de data asta, nenea fotografu' te aseaza in poza, ia apartul "NIKON" digital, face 2-3 poze pana e multumit de rezultat. Optional, in spatele fotografului e un indian care se scalamba la tine ca sa te faca sa razi. Asta doar daca te aduc la fotograf cunostintele din @. Dupa ce poza e facuta, se conecteaza NIKON-ul prin USB la calculator, se deschide fotoshopul, se fac retusari daca vrea clientul, se decupeaza fata din poza, se aduce la marimea tip pasaport, si se scoate la imprimanta. Gata poza. "Colorata-i miine-i gata" in varianta indiana.

Pasul 5: Daca trece pauza de masa, te prezinti la nenea notarul dotat cu masina de scris. Te asezi pe bancuta langa el, astepti sa gaseasca modelul pentru documentul de care ai tu nevoie, baga hartia verde si cu timbre pe ea in masina de scris, si se apuca sa tasteze. Daca greseste sterge cu guma. Nu-i problema ca e act oficial. Daca mai gaseste vre-un cuvant precum "repatriation" in model si nu stie ce inseamna, intreaba colegii de breasla. Cum nici ei nu stiu, intreaba clientul. Clientu' stie. Merge mai departe cu viteza melcului turbat si in 2 ore reuseste sa termine de scris cele 3 foi. 2 ore pentru ca se intrerupe de o suta de ori de fiecare data cand mai aparea vre-un indian in nevoie.

Pasul 6: Reface copiile dupa pasaport pentru ca nu sunt clare.

Pasul 7: Mai cumpara 2 timbre pentru fiecare foaie verde.

Pasul 8: Du-te la ghiseu la nenea politaiu' sa ne spuna daca avem toate actele in regula. Ghiseul inchis. Ora 5 30.

Pasul 9: Enerveaza-te, calmeaza-te si revin-o a doua zi.

A doua zi

Pasul 10: Asteapta idiotul de AIESEC-er 1 ora si 45 de minute pe banca langa politie.

Pasul 11: Bucura-te ca a venit si un om descurcaret de data asta: proprietarul apartamentului in care stam. El trebuia sa apara pentru ca era nevoie si de semnatura lui pe unul din acte.

Pasul 12: Descopera ca unul din documente este gresit si ca ai stat ca prostul langa unu' cu masina de scris 2 ore, cand puteai sa stai ca desteptu' 20 de minute langa unu' cu calculator pentru acelasi lucru. Asta e diferenta intre a avea sau nu relatii in India.

Pasul 13: Legalizeaza documentele: un nene avocat ne-a pus cate 4 stampile pe fiecare foaie. Habar n-am de ce 4 cand ni le-a pus acelasi om. Probabil tine si asta tot de sistemul de relatii si pile care in Punjab functioneaza de parca baietii astia l-ar fi inventat.

Pasul 14: Scapa de hartii la ghiseul initial, semneaza si du-te la servici.


Partea proasta: O zi jumate pierduta pentru o inregistrare care se putea face in 30 de minute intr-o tara in care birocratia nu e o sursa principala de venit.

Partea buna: intorsi acasa, nimic n-o sa mai vi se para prea complicat sau prea incet.

Nota 1: Nici unul din pasi nu s-a intamplat la aceeasi taraba.
Nota 2: N-am poze, eram prea nervos ca sa mai fac.
Nota 3: Ignorati eventualele cuvinte care nu exista in DEX, va prindeti voi ce-am vrut sa spun.
Nota 4: Totusi e frumos in India :D.

7 comentarii:

  1. Dragilor,
    Si eu aceiasi nostalgie o am recent asa... :))
    Scarry movie in patru acte la mine... doua sectii de politie, 4 interventii...una chiar la Ministerul de Interne, una la Ministerul Muncii, 2 la politie, cred ca totusi ies cu mai multe :)))
    Si cu toate astea, plus ca inteleg vorba lor si mai dau si din gurita in araba si pe franceza...cu crize de nervii si cele mai sus enumerate interventii... abia dupa 10 luni am capatat cartea de sejur...comica treaba ca mi-a ramas din perioada ei de valabilitate 5luni :)))

    Deci, curaj, rabdare si bucurati-va de ce gasiti pe-acolo!!

    Cu drag,
    Diana B. (din Tunisia)

    RăspundețiȘtergere
  2. :-) Stui ca nu e prea nice, dar e amuzant sa citesc ce scrii in postul acesta, I had the exact same thoughts! Ar trebui sa veniti pe la noi candva, sau sa ne intalnim, nu v-am vazut de...pai de prima data cand ne am intalnit.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dude...parca e un fel de Inspectoratul Teritorial de Munca de la noi. Sa vezi ca si acolo te plimbi de la tanti A la tanti B si injuri si stai si daca e gata programu mergi a doua zi de la 8 si o iei de la capat.

    Ce bine ca nu mai tre sa fac asta :))

    Oricum, foarte tare scris articolul. pot aproape sa gust frustrarea timpului pierdut in hala si imi aminteste de vremuri tinere

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevarat ITM... Doar spaga lipseste din program. Chiar Alex, du-te cu spaga la tine data viitoare si vezi ce se intampla (in cel mai rau caz te dau afara din tara) :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Sper sa nu mai fie o data viitore. :P. Oricum la astia e pe baza de amenda; daca conduci fara permis, iei amenda; daca incerci sa dai spaga si prin cine stie ce minune, nu vrea sa ti-o ia respectivul(sau nu stii sa o dai), iei amenda.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu e chiar departe de birocratia din Romania..

    RăspundețiȘtergere
  7. Ati scapat ieftin. Va sugerez Bruxell-ul. 6 luni si un dosar pierdut mai tarziu si am devenit rezident belgian. Si asta singur - pe cei din @ a parut sa-i doara in partea posterioara de soarta internilor (nu sunt singurul care a patit-o). Bafta pe acolo!

    RăspundețiȘtergere