miercuri, 12 august 2009

O noua jumatate - care nu incheie ziua (nu tocmai matematic posibil)

Inapoi la tastatura. Va spun mai tarziu de ce am facut pauza :).
Ziceam ca eram in autogara. Am citit undeva ca cel mai bun m
od de a fi lasat in pace de localnici e sa te prefaci ca sti exact ce vrei sa faci. Asa ca ne-am luat o moaca de experti si am inceput sa ne plimbam printre autobuze.Problema mare a fost ca toate aveau destinatia scrisa in hindi, asa ca am lasat fitele si am intrebat de autobuzul spre Chandigarh pe prima persoana care parea cat de cat "user friendly". S-a nimerit a fi un indian sikh. Primul din multii cu care urma sa avem de-a face. Sunt foarte usor de recunoscut. Isi poarta parul pe care nu il taie niciodata in niste turbane formate dintr-o fasie de panza care poate ajunge pana la 7 metri, au barba si o bratara de argint specifica. In Chandigarh am vazut multi care aveam pumnal la brau - am inteles ca ar fi o alta "trasatura de caract
er" a lor.

Am aflat care e primul autobuz cu aer conditionat spre Chandigarh asa ca ne-am imbarcat si ne-am pus pe asteptat. A plecat intr-un tarziu pe la 7 00, dupa ce ne-a acordat timp pentru o analiza amanuntita a autogarii. Nu ca ne-am fi dorit asta in mod expres. Dar nenea soferul a fost dragut si s-a gandit sa "ne faca o bucurie".

Drumul a avut o singura parte pozitiva: aerul conditionat. Cum nu putea sa fie totul minunat, am nimerit un loc in care curentul se concentra spre capul meu. Asa ca dupa ce ca eram singurii albi din autobuz, eu eram si venit de la polul nord, cu hanoracul pe mine si gluga in cap. Traficul mi-a adus aminte de naveta saptamanala Ploiesti Bucuresti si retur. Mai precis de podurile de la Baneasa in ora de varf. Viteza medie - probabil 10-15 km la ora. Asa am mers cred ca in
jur de 2 ore pana s-a mai eliberat situatia cat de cat. Mie calatoria asta cu autobuzul mi-a oferit urmatoarele: primele vaci indiene de pe sosele; prima buda indiana folosita; primul sandwich vegetarian papat si primul Logan indian vazut:







Dupa aproximativ 6 ore am ajuns in Chandigarh. Aceeasi autogara plina de lume, plina de strigate si vanzoleala dar fara gunoaie. Chandigarh este un oras super curat dupa standarde indiene. Autogara mult mai organizata, cu peroane numerotate, magazine si cosuri de gunoi din loc in loc.

Ne-a pescuit o tipa din AIESEC si ne-a imbarcat intr-un Suzuki cu un portbagaj destul de mare pentru ambele geamantane din dotare si cel mai important cu aer conditionat. Efectul faptului ca acum stau sub un ventilator cat toate zilele si in stanga imi murmura un AC este ca am uitat sa mentionez ce inseamna sa fie afara cald. In Bucuresti in iulie la ora 14 00 e un fel de primavara blanda fata de ce simti aici. Asa mi s-a parut mie in prima zi. Dupa 10 de minute de stat afara esti exact la fel de ud ca atunci cand iesi de sub dus. Am inteles abia acum adevaratul sens al minunatelor expresii "curg apele de pe tine" sau "transpiri ca un cal". Asa ca aerul conditionat e cel mai bun prieten pe care poti sa-l ai aici.

Si de aici incolo incep socurile culturale. Orasul e mic doar dupa standardele Indiene, eu sunt sigur ca e cel putin de doua ori mai mare decat Ploiestiul. Traficul chiar ok, fara claxoane si fara senzatia ca toti cei care trec pe langa tine o ajunga sa-si culeaga vreo mana/cap/picior de pe sosea. Totul e mult mai calm si mai civilizat. Casa in care stam e practic intr-un orasel lipit de Chandigarh. Il cheama Monali. Cartierul e unul foarte frumos plin de case interesante si plante necunoscute. Cel putin majoritatea. Mama are intr-un ghiveci versiunea subnutrita a individului urmator:




















Poze din cartier:














Sa
fiu sincer, cand am intrat in zona mi-a aparut un mare zambet pe fata. E reconfortant si iti ridica moralul sa stai intr-o vecinatate care incanta ochiul. E, si cum a aparut a si disparut cand am intrat in casa. Cred ca e singurul loc din lume in care poti sa ai in acelasi timp marmura pe jos in toata casa si mobila care sta sa cada sub cat praf s-a strans pe ea, bai care cred ca nu
au vazut Domestos sau ceva asemanator de ani buni, pereti patati de igrasie si o bucatarie in care in chiuveta deja nu mai e praf, ci pamant. Vestea bomba: "dragii mei, voi dormiti in camera comuna". Adica camera in care se intra de afara si prin care se trece catre toate cele 3 camere, 2 bai si bucatarie ale casei.

Restul de facilitati ale casei:

- bucatarie fara frigider, aragaz, sau
filtru de apa (nu pentru fite, dar e absolut necesar in India daca nu vrei sa faci colectie de sticle de apa plata). In schimb dotata cu un imens cuptor cu microunde cu personalitate proprie care merge doar cand are el chef.

- apa intre 5 AM 9 AM si 5 PM si 9 PM. Cu ocazia asta am invatat ca in India nu exista robinet de apa calda si robinet de apa rece. A
sta din simplul motiv ca apa calda nu trece pe aici. Nici macar sa ne salute. Lipseste cu desavarsire. Adica nu-i deloc. In India, robinetul din stanga e intotdeauna "storage water" iar cel din dreapta e "fresh water". Storage water inseamna ca pentru indieni special, s-a inventat tancul de apa pe acoperisul casei care strange constiincios apa atata timp cat ea binevoieste sa curga. Si spre usurarea mea mai inseamna ca poti trage apa de la toaleta pe tot cuprinsul zilei.

- si bomboana de pe tort. Am aflat care sunt consecintele unui sezon de muson secetos: desele si lungile pauze. De curent. Legatura? O parte importanta a industriei electrice din India se bazeaza pe centralelele hidroelectrice. Asa ca daca nu ploua cand trebuie (adica in perioada asta) raurile sunt anemice si ene
rgia putina. Rezultatul? Intre 7 AM si 5 PM ventilatoarele din casa nu merg reusind sa creeze un clim
at excelent pentru orice vietate care iubeste umezeala si caldura excesiva. Si din nou efectul de dus fara sa faci dus de care povesteam mai devreme. Ca dus de unde dus daca apa curge doar intre orele magice 5 si 9?

- exista totusi si o parte buna: avem masina de spalat, dusuri, si internet Wireless. Toate astea sunt un super lux aici asa ca suntem invidiati de multi trainee.

Am uitat sa va spun de ce am facut pauza fortata la postul anterior. Dar banuiesc ca v-ati prins voi. :) De la muson. Sau mai bine zis de la lipsa lui.
Continuarea mai tarziu. Iar am obosit.


5 comentarii:

  1. Trista faza cu camera comuna :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Dude, nu ma asteptam sa fie asa de misto peisajul in locul in care stai :) E clar, am paradigme sociale despre diverse locuri ale lumii. Mai scrie pe blog, ca incet incet poate ma convingi sa plec si eu in exchange la un moment dat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Alex....chiar ai talent la povestit, mai scrie....mi-e tocmai mi-a povestit un amic ca in India gasesti cadavre pe strada si ca nu prea se inghesuie sa le ridice....cat despre Gange.........cica daca mor copii pana la 16 ani sau femei insarcinate nu le dau foc ci pur si simplu le dau drumul pe rau.....pe ceilalti ii ard, ar tot mai rasare un rest de picior sau mana sau vreo capatana....

    RăspundețiȘtergere
  4. Interesant... astept continuarea! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Cristina

    E adevarat, dar ce spui tu se intampla numai in Varanasi. E un oras sfant in care oamenii se duc sa moara asa ca asta e principala industrie acolo. Gangele trece prin orasul asta si faza cu cadravele e valabila doar in perimetrul in care raul trece prin oras. Cel putin asa am auzit. Planuiesc sa ajung in martie acolo.

    RăspundețiȘtergere