luni, 17 august 2009

Transport, Home delivery si alte nebunii

Dupa un somn de 2 ore care s-a chinuit din greu sa ne incarce bateriile, l-am cunoscut pe tipul
din AIESEC responsabil de trainee-house-ul in care cu bucurie in suflet locuim. Dupa ce ne-a promis ca o sa capatam frigider, filtru de apa, aragaz si ceva butelie de gaz cat mai rapid si ne-a dat vestea buna ca pe langa chirie,la care ne asteptam, trebuie sa mai punem si de-o garantie de 3000 de rupii, s-a oferit sa ne arate orasul noaptea. Fideli ideii ca trebuie sa cunosti orasul in care traiesti, ne-am inghesuit sa zicem ca de-abia asteptam.

Mare greseala. Desi sunt de parere ca lectiile invatate pe pielea ta sunt cele mai durabile, trebuie sa recunosc ca nu ma omor dupa ceea ce inseamna sa inveti - vorba unui bun prieten si colocatar de camera - "the hard way". Cursul numarul 1 pe care l-am urmat in India, "Transportul in comun" ajunge la lectia numarul 2: "Costuri si Tarife". Asa cum aveam sa observam pe pielea de vaca/porc/ecologica a portofelului nostru taxiul e cea mai proasta alegere din punct de vedere economic. Mai ales daca persoana binevoitoare care iti arata orasul se hotaraste sa o faca prin parbrizul masinii rezolvandu-si in acelasi timp si alte probleme personale/AIESEC pe care le mai are pe lista de "TO DO" in ziua respectiva. N-am avut ce sa facem decat sa ne uitam mai mult la contorul rosu din taxi decat la orasul din care oricum nu se vedea mare lucru - noapte fiind si curentul scump, asa cum am povestit in postul anterior. Spre maxima noastra frustrare s-a oprit la 300 de rupii (bani cu care mananca o persoana cam 3 zile aici).

Am ajuns in piata principala din Chandigarh - un centru comercial cu pronuntate accente vestice - se vede ca a fost proiectat, ca tot orasul de altfel, de un arhitect francez. Din categoria Vest: pavaj foarte asemanator cu cel pe care calcam in centrul Ploiestiului, magazine in care gasesti ce brand vrei de la ... la ... (spatiile le completati voi, ca eu nu ma pricep), o fantana arteziana futuristica, bancute si copacei mari si frumosi. Din categoria India: inghesuiala -ca doar era sambata seara-, vanzatori ambulanti care isi intind marfa pe jos si care exerseaza pentru Olimpiada la proba "Stransul tarabei viteza" atunci cand apar ceva autoritati puse pe taxat activitatea comerciala, muzica - cum altfel decat indiana - data la maxim, de toate felurile si tanguielile, porumb copt la fiecare colt de strada (pofticios rau dar sunt prea fricos ca sa cedez tentatiei), iluminare saraca, mirosuri care mai de care mai interesante, culori multe, priviri fixe (din motivul ca ne-au facut mamele noastre mult mai albi decat pe ei).

Si pentru ca ne era foame prima tinta a fost "Hot Millions" ca sa ne mai calmam stomacelele. Bine-nteles ca era full. Indienii sunt mari amatori de mancat in oras, se pare chiar si in localurile in care shema cu "mananc 3 zile din cat am platit la taxi in seara asta" nu se mai aplica. "Hot Millions" e un local scump. Drept pentru care, exista valet care are grija ca nu cumva sa faci intindere la mana daca deschizi usa si linie de asteptare pentru o masa libera pe terasa, la un pahar cu apa din partea casei. Pe care n-am baut-o din cauza paranoiei mele legate de filtrele neexistente in sistemul lor de alimentare cu lichid al robinetelor.

Peste ce-am mancat o sa sar din simplul motiv ca nu am mancat.Ne-am plictisit repede de asteptat cuminti la masa de pe terasa sa se elibereze o masa din interiorul binecuvantat cu aer conditionat. Asa ca am plecat spre casa in prima cursa cu ricsa din India. Nu stiu daca mai tineti minte masinutele alea din tabla care aduceau de obicei lapte si aveau 3 roti plus un ghidon de motocicleta in loc de volan. Cam asa arata o ricsa motorizata, care este upgrade-ul ricsei cu tractiune umana bazata pe lanturi si pedale. Pe langa faptul ca e faina senzatia de vant in
plete pe care ti-o da atunci cand mergi in ea, e si mult mai ieftina decat taxiul. In ultimele zile soferii de ricsa au devenit catalizator pentru dezvolatarea abilitatilor mele de vorbit in hindi si de negociat folosind doar body language. Asta in principal pentru ca mamele lor nu i-au batut la timpul potrivit ca sa se duca la scoala si sa invete engleza si pentru ca alb fiind, pe fruntea mea e scris "fraier, tepuieste-ma" de fiecare data cand vreau sa ma deplasez mai mult de 500 de metri.


Am ajuns in sfarsit acasa morti de foame si ne-am hotarat ca cel mai bine ar fi sa comandam ceva pizza. Eu recunosc ca la capitolul engleza Cati ma face in orice moment din zi sau noapte asa ca "placerea" de a suna la "Domino's" i-a revenit ei. Normal, pana si operatiunea asta extrem de simpla la prima vedere, cere ca toate lucrurile in India, netarmuita rabdare. Tanti de la telefon a facut probabil engleza cu femeia de servici pentru ca nici ea nu a inteles ce am vrut noi de la ea, decat dupa vreo 3 repetari si nici noi nu am inteles ce a vrut ea de la noi nici daca ar fi repetat de 100 de ori. Dupa ce Cati a folosit toata intuitia ei feminina ca sa
inteleaga ce ii comunica minunata telefonista, a inchis si ne-am pus pe asteptat. 2 minute, pentru ca telefonul a mai sunat o data ca sa confirme comanda. Si inca o data pentru ca incercarea precedenta se pare ca nu se soldase cu un rezultat multumitor. Dupa 3 telefoane si 30 de minute, comanda a ajuns in sfarsit si am putut sa mancam prima masa decenta pe ziua respectiva.

Ziua cu cele mai multe socuri culturale pentru mine s-a terminat in sfarsit, nu inainte sa ma hotarasc impreuna cu Cati ca nu ne place sa dormim in camera comuna si vrem sa avem patru pereti care se inchid cu o usa ale carei chei sa le avem doar noi. Misiune indeplinita a doua zi cu succes pentru ca avem o gazda marinimoasa si un TN Manager care in general se tine de promisiuni.

Poze cu camera noastra:
Si pentru ca optiunile de pus poze sunt absolut idioate sau nu stiu eu sa le folosesc, am si un "bonustrack" http://picasaweb.google.co.in/catinca.stefan/

6 comentarii:

  1. Recunosc in cele ce am citit aici doi mari curajosi. Nu va lasati invinsi de raurile de transpiratie sau de teparii neprietenosi. Si in niciun caz nu va opriti din a povesti pe blog..Emotionanta poza cu steagul.. BRAVO !!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tare de tot, mai ales poza de jos - mai lipesea rapirea din serai si era peisajul complet :)) Cum sa faci sex cu steagul Romaniei deasupra capului? :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Acuma eu ce sa fac daca ala era singurul loc din camera in care puteam sa-l agat? Nu pot sa bat cuie in casa omului. :P

    P.S. Am gasit solutia: mut patu' :P

    RăspundețiȘtergere
  4. PPS: Rapirea din serai a picat la testu' cantarului. Maxim 20 de kg zic astia cu avionu'. Plus ca nu cred ca aveam voie sa scot obiecte din patrimoniul national afara din tara. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. mi-a facut mare placere sa citesc ce ai scris. si e foarte placut modul in care scrii. ma simt de parca as fi langa tine, te privesc de undeva din dreapta in timp ce te plimbi cu ricsa:) mult noroc cu toate. sa ai grija de tine. si sa nu te opresti din scris:)

    Larisa

    RăspundețiȘtergere