Dupa o lunga pauza, cauzata in principiu de lenea cronica de a tasta o insiruire de idei logice, m-am decis ca ar fi cazul sa mai scriu ceva povesti pe blog.
Asa ca o sa povestesc cum a ajuns aparatul legislativ indian sa se alature celui roman pe lista personala de injuraturi si "urari de bine".
Acum aproximativ o luna, am fost fericitii posesori a doua zile libere consecutive cu ocazia unei sarbatori ce s-a intamplat intr-o luni - nu-mi amintesc exact cum se numeste, dar a implicat arderea unor papusi imense in pietele publice.
Si cum am avut repaus prelungit, am avut si musafiri - Madalina, din AIESEC Bucuresti si un japonez al carui nume nu am reusit sa il retin nici la momentul celor intamplate, daramite sa mi-l aduc aminte acum.
Luni dimineata, lenevind in pat pana pe la 11-12, ne-am trezit ca suntem singuri acasa - doar noi 4, fara proprietar si mama lui. Micul japonez, probabil cu simturile mai treze decat noi, a observat la un moment dat un nene politist in fata casei. Constiincios, si probabil avand un respect mai mare decat mine fata de categoria sociala in cauza, s-a hotarat ca nu-i frumos sa il lase pe saracul om sa se invarta singur prin fata casei ( am observat cu totii mai tarziu ca era insotit de inca un nene in civil, deci nu se invartea singur, se invarteau cate doi) si a coborat sa vada despre ce e vorba.
Peste un minut, auzind ceva discutie care nu se termina atat de repede pe cat preconizam eu (eram convins ca politia cauta pe oricine altcineva decat pe noi) m-am decis sa cobor si eu. Il descopar pe japonez galben ( mai galben ca de obicei) la fata si pe politistul indian spunandu-i "Tumoro yor Visa expiring, you have to exit India". Din perseverenta cu care repeta fraza asta si din dulcele grai indian cu care o spunea, m-am prins eu ca e singura fraza pe care o rupea in engleza - invatata si asta pe de rost probabil. Dupa un minut de observare atenta a dialogului care incepuse deja sa se desfasoare mai mult cu bratele, mi-a venit mie "geniala idee" ca japonezu nu sta aici, si nici nu daduse raportul la politia locala ca isi paraseste temporar domiciliul, deci politia indiana , oricat de omnipotenta si atotstiutoare o fi ea, nu prea avea cum sa dea de japonez la usa noastra. Buuuuuun. Deci nu pe el il cauta. Imi continui rationamentul. Ba, astia au gresit adresa. Asa ca ma bag si eu in vorba. Cuvantul "adress" il intelege politistul si imi arata o hartie scrisa in hindi cu adresa pe ea : 1438 X. Asta inseamna in traducere libera "House number 1438, Phase 10". Ooooooook...
Am ajuns la partea rationamentului care a inceput sa nu-mi mai sune bine. Daca adresa e corecta si astia cauta un individ de sex masculuin care nu e indian, am pus-o, ca singurul cu descrierea de mai sus care locuia acolo sunt eu. Pai bine.
- "Sir, name please".
- Privire din seria"ochii cruciti"
- Sir NAME!! mai incerc eu o data si arat spre hartie. Alexandru Gaftoi? si arat spre mine, apoi pe hartie.
Se prinde nenea intr-un sfarsit si se chinuie sa scoata un "Mister Stefan". Stefan e Cati. Am trecut peste faptul ca eu stiam ca nu e "mister" si m-am dus dupa pasapoarte.
I le arat, verifica numele, ii apare un zambet de usurare pe fata ca ne-a nimerit. Noua ne piere (zimbetul). Reusim sa intelegem ca a venit pentru ca ne expira viza, faza la care noi ne relaxam un pic stiind ce scrie in pasaport la rubrica "Expire" de pe Viza. Ii aratam cu un usor aer de superioritate un "10th of May",convinsi fiind ca au facut o greseala si acum nenea o sa se dumireasca si o sa ne lase in pace. N-a parut deloc impresionat si a ridicat din umeri.
Pai bine, si acu ce facem? Cum nu puteam sa scot nimic de la politist in engleza, am pus mana pe telefon, l-am sunat pe proprietar si l-am rugat sa faca pe translatorul pentru noi. Concluzia a fost ca trebuie sa ne prezentam a doua zi la Oficiul pentru Straini din Mohali (ala de trista amintire dintr-un post anterior) ca sa rezolvam enigma. Semnam noi hartia cu care venise nenea (pana la urma era vorba si de mine si de Cati in fituica "organului"), politia pleaca si ramanem singuri dand si noi din umeri si convinsi fiind ca organizarea astora e de tot ... si iar au facut minunatii functionari de stat vreo tampenie cu dosarele noastre.
A doua zi ne-am dus frumos la servici, m-am invoit pentru 1 ora, l-am asteptat pe tipul din AIESEC responsabil de noi (Amarpreet), m-am uracat pe scuterul lui imprumutat si ne-am indreptat pe strazi laturalnice spre sectia de politie. Asta ca sa nu ne opreasca politia pentru ca eu nu aveam casca. Interesant e ca cei de religie sikh care poarta turban au derogare de la legea asta. Adica turbanul le e si casca pe motocicleta/scuter.
Ajungem la destinatie, ne invartim un pic si reusim sa ajungem la ghiseul bun. Tipul din AIESEc incepe sa vorbeasca pe limba lor cu functionarul. Discutia se prelungeste si incepe sa implice hartii care mergeau dintr-o mina in alta si pe care Amarpreet parea ca le citeste incet si cu atentie. Dupa 5 minute incep sa realizez ca nu e nici o greseala. Asa ca incep incet incet sa ma panichez, si faptul ca ei continuau sa dialogheze in punjabi nu ma ajuta deloc. Intr-un final se hotarasc sa imi spuna si mie ca, acum 5 zile, guvernul indian s-a hotarat ca vizele de tip business (ale caror mandrii posesori suntem) nu mai sunt bune si trebuie sa se schimbe in vize de tip employment. Asta s-a hotarat vineri. Doar ca micutii nu s-au gandit ca sambata si duminica functionarii de stat nu lucreaza, luni e sarbatoare deci din nou nu lucreaza si prima zi in care individul in culpa de a avea viza business poate afla despre "infractiunea" pe care o savarseste e abia marti. Termen de parasire a tarii in cazul in care nu iti schimbi viza: 1 octombrie. Adica joi.
Nervi, telefoane, injuraturi.
Ok. Un lucru a fost clar. Optiunea de a ne urca in avion si sa plecam din India era probabila doar daca ne deportau astia si ne plateau biletul. Asa ca ne-am zis ca ar fi bine sa ne schimbam visa. Pentru asta trebuia sa ajungem in Delhi. De preferinta in aceeasi zi (marti), miercuri fiind ultima zi in care mai puteam sa facem ceva.
Partea buna: spre Delhi, autobuzele pleaca din 5 in 5 minute.
Partea proasta: drumul dureaza 6 ore.
Asa ca ne-am dus acasa, ne-am facut bagajele in 2 minute si am plecat sa facem cu mana autobuzelor spre Delhi.
Despre drum si Delhi, in postul urmator.
